Ai intrebari sau doresti informatii despre serviciile noastre? Ia legatura cu noi!

Contacteaza serviciul clienti

Rezistenta de izolatie

 

Rezistenta de izolatie totala reprezinta rezistenta echivalenta a celor doua rezistente rezistenta de volum RV si rezistenta de suprafata RS considerate in paralel.

R = (RV x RS)/ (RV + RS)

Se masoara in ohmi, kiloohmi sau megohmi.

Masurarea rezistentei de izolatie se face la 15 secunde, 60 secunde si chiar 10 minute de la aplicarea tensiunii, iar rezistentele se noteaza cu R10, R15 si R60.  Pe baza acestor masuratori se poate calcula coeficientul de absortie kabs si indicele de polarizare kp.

kABS = R60 / R15   Daca:

  • kabs < 1,3 izolatie umeda
  • Kabs > 1,3 izolatie uscata

kp= R10 / R60       Daca:

  • kp < 1,5 izolatie umeda
  • Kp >1,5 izolatie uscata

Factorul de pierderi dielectrice (tgd).

Unghiul d cu care este redus defazajul in raport cu defazajul ideal se numeste unghi de pierderi dielectrice. Factorul de pierderi dielectrice, tgd, caracterizeaza global starea izolatiei astfel incat verificarea acestui factor poate sa ne furnizeze date despre starea globala a izolatiei.

Motoare electrice de curent alternativ
Masurarea rezistentei de izolatie, se face cu megohmetrul de 500V pentru motoare cu tensiuni nominale mai mici de 500V, si cu megohmetrul de 1000V pentru motoare cu tensiuni nominale cuprinse intre 500 si 3000V.
Valoarea de control a rezistentei de izolatie daca nu exista alte prevederi se poate determina cu relatia (daca masurarea se face la 20ºC):

Riz = 8,5U / (100+P/100), Mohmi

Verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor se face prin proba cu tensiune marita. Incercarea se face pentru fiecare faza in parte, celelate fiind legate la masa. Durata incercarii este de 1 minut
Valoarea tensiunii de incercare in fabrica este:

Uinc = 2UN + 1000 V, dar nu mai mica de 1500 V

In exploatare valoarea tensiunii de incercare se inmulteste cu un coeficient k, care are urmatoarele valori:

  • k = 1 la punerea in functie
  • k = 0,85 in cazul rebobinarii partiale sau totale
  • k = 0,75 in cazul reviziilor curente.

Inainte si dupa proba de incercare cu tensiune marita se masoara rezistenta de izolatie.

Transformatoare electrice
Ordinea efectuarii incercarilor si masuratorilor este:

  • verificarea rigiditatii dielectrice a uleiului
  • masurarea tgd a uleiului
  • masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor
  • masurarea tgd a infasurarilor
  • verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor


Uleiul se considera corespunzator daca valorile masurate pentru rigiditatea dielectrica si pentru tgd sunt inferioare valorilor din tabelul de mai jos:

Data masurarii                    Rigiditatea dielectrica (kv/cm)          tgd
La 72 ore dupa umplere                             180                                  0,02
La punerea in functiune                              160                                  0,03
In exploatare                                             120                                  0,20

Masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor fata de masa se face cu megohmetrul de 1000 V la tensiuni nominale ale infasurarilor de pana la 10KV si cu megohmetrul de 2500 V pentru infasurari cu tensiunea nominala mai mare de 10Kv.
Masurarea se face intre fiecare infasurare si masa celelalte fiind legate la masa. Se masoara R15 si R60 pentru determinarea coeficientului de absortie. Valoarea admisa pentru rezistenta de izolatie este: R60 £ 450 MW, iar coeficientul de absortie kabs = 1,2.
Factorul de pierderi dielectrice tgd, se face pentru fiecare infasurare celelalte doua fiind legate la masa, iar valoarea admisa este: tgd = 0,04.
Rigiditatea dielectrica a izolatiei infasurarilor se face prin proba cu tensiune alternativa marita, Uinc = (1,1 – 1,3)Un.

Cabluri electrice
Pentru cabluri cu tensiunea nominala mai mica de 1kV, rezistenta de izolatie se masoara cu megohmetrul de 1000V, iar pentru cabluri cu tensiunea nominala mai mare de 1kV se foloseste megohmetrul de 2500V.

Rigiditatea dielectrica se verifica dupa reparatii si cel putin odata la trei ani prin proba cu tensiune redresata marita.
Tensiunile de incercare, curentii de fuga si timpul de mentinere pentru verificarea rigiditatii sunt:

  • Un = 6kV; Uinc = 30kV; Ifuga = 15mA; t = 5min
  • Un = 0,5kV; Uinc = 2kV; t = 1min

 

 

Putem avea urmatoarele tipuri de defecte, daca dupa masuratori nu avem valorile prezentate mai sus:

  • defecte de izolatie, care provoaca punerea la pamant a unei faze;
  • defecte de izolatie care provoaca punerea la pamant a doua sau trei faze sau scurtcircuitarea a doua sau trei faze intre ele, in unul sau mai multe locuri;
  • intreruperea uneia sau a celor trei faze, fara punere la pamant sau cu punere la pamant atat a conductoarelor intrerupte cat si a celor neintrerupte;
  • strapungerea trecatoare a izolatiei .

Indiferent de tipul de defect trebuie determinat locul unde se manifesta pentru al putea inlatura. Pentru un cablu defect se procedeaza in felul urmator: cablul se deconecteaza, capetele fazelor se vor izola, se conecteaza instalatia de ardere (intre una din faze si pamant sau intre faze, in functie de natura defectului). Arderea se considera teminata cand s-a ajuns la valori foarte mici ale rezistentei de trecere, care sa permita apoi aplicarea unei metode pentru localizarea acestui defect.

 

Metode de localizare a defectelor:

Metoda inductive se bazeaza pe principiul aparitiei unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de curent. Daca se aplica cablului defect un curent de o anumita frecventa de la un generator de frecventa (f = 800…3000Hz) in jurul cablului se formeaza un camp magnetic a carui valoare este proportionala cu valoarea curentului din cablu.


Prin aceasta metoda se pot determina:

  • locul de defect
  • traseul cablului
  • adancimea de pozare

 

Metoda masurarii in bucla se foloseste cand conductorul  cu izolatie defecta nu este intrerupt, iar cablul poseda un conductor normal, fara defecte, iar distanta pana la locul defectului poate fi determinata prin metoda in bucla, bazata pe principiul puntii.
La un capat al liniei de cablu se leaga conductorul defect cu cel sanatos printr-un scurtcircuitor cu sectiunea cel putin egala cu cea a cablului. La celalalt cablu se conecteaza o punte de masura cu galvanometru cu ac indicator. Rezistentele A si C se regleaza pe puntea de masura iar rezistentele B si D sunt alcatuite din conductoarele cablului. Aplicand principiul puntii rezulta lungimea pana la locul de defect :

lx = 2LcC/ (A+C), unde Lc este lungimea cablului

 

Pentru aplicarea acestei metode sunt necesare urmatoarele etape:

  • se determina rezistenta de trecere la locul defectului, cu ajutorul megohmetrului
  • la capatul opus al liniei se monteaza scurtcircuitorul, intre capatul sanatos si cel defect
  • se instaleaza puntea de masura
  • se calculeaza distanta pana la locul de defect cu formula de mai sus

 

 

Metoda capacitiva, se bazeaza pe faptul ca ca intre lungimea cablului si capacitatea sa exista o relatie de proportionalitate  si se aplica numai in cazul defectelor aparute in exploatare la care s-au intrerupt una sau mai multe faze.

Metoda prin impulsuri (ecometrica), se bazeaza pe reflexia impulsurilor elecrice la locul de defect datorita modificarii impendantei cablului in acel loc, si masurarea intervalului de timp din momentul trimiterii undei de impulsuri prin cablu si sosirii impulsului reflectat. Aparatele care realizeaza acest lucru se numesc ecometre. Ele afiseaza mai multe marimi: distanta pana la locul de defect, timpul de deplasare al impulsului, domeniul de masura al distantei, etc.

Metoda prin curent de audiofrecventa, se bazeaza pe masurarea prin intermediul unei bobine sonda a campului magnetic din jurul cablului in care s-a injectat curent de audiofrecventa, produs de un emitator. Cu ajutorul acestui sistem se poate determina precis traseul cablului, adancimea de pozare, locul de defect si localizarea mansoanelor de legatura.

 
Condensatoare pentru imbunatatirea factorului de putere

Valoarea tensiunii de incercare este Uinc = 3,5 Un. Timpul de mentinere este de 10 secunde.
Factorul de pierdere dielectric tgd, se masoara cu puntea Schering si trebuie sa fie tgd = 0,008.
Cu prilejul masuratorilor a factorului de pierderi dielectric se determina si valoarea capacitatii condensatorului care se compara cu valoarea inscrisa pe placuta condensatorului. Se admit abateri de pana la 10% din valoarea nominala calculata pe faza.
Rezistenta de izolatie intre borne si carcasa se masoara cu megohmetrul de 1000V si trebuie sa aiba valoare: Riz = 2500Mohmi.


Compare
Continue shopping Compare

has been added to your wishlist.

Continue shopping My wishlists